Te uită-n urma ta ce valuri,
Și ce furtuni pe cale-au fost...
În toate, numai Domnul Slavei
ți-a fost puternic adăpost.
El te-a luat cu gingășie,
În dragostea Lui, te-a purtat,
Ți-a daruit Apa cea Vie
Să nu ai sufletu-nsetat...
Și ai văzut lucrări mărețe
Când tu, pe Domnul îl urmai. .
Dar umbli azi, pe căi răzlețe
Și ai uitat că este-un Rai. .
Și ai uitat că Domnul Slavei
Este si-un foc mistuitor
Gelos, fiind cănd de la cruce
Se-ndepărtează al Lui popor. .
O, nu mai amâna! Că-i ceasul
Cel Sfânt al revenirii Sale. .
Spre ceruri, azi îndreaptă-ți pasul
să ai speranță și iertare. .
Întoarce-te! Și lasă lumea
Cu idolii și zeii ei. .
Din ce fântâni îți tragi puterea
Și apa. . tu de unde-o bei?
Hristos, Fântâna Mântuirii
Te-așteaptă azi. . că nu-i târziu
Să vii pe calea Fericirii,
Și-n Raiul Său, tu să fi viu.

Daniela Baniţă